| 1.
|
PRECED'ENT, -Ă, precedenţi, -te, adj., s.n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spaţiu; premergător, anterior. 2. S.n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊ Loc. adj. Fără precedent = asa cum nu a mai fost, asa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepţional. - Din fr. pr'ec'edent.
Sursă
: DEX'98
(34837)
- oprocopiuc |
| |
| 2.
|
Precedent ≠ posterior, ulterior, următor
Sursă
: Antonime
(72212)
- siveco |
| |
| 3.
|
PRECED'ENT adj., s. 1. adj. anterior. 2. s. (rar) precedenţă. (S-a creat un ~.)
Sursă
: Sinonime
(202648)
- siveco |
| |
| 4.
|
preced'ent adj. m., pl. preced'enţi; f. sg. preced'entă, pl. preced'ente
Sursă
: DOR
(273603)
- siveco |
| |
| 5.
|
preced'ent s. n., pl. preced'ente
Sursă
: DOR
(273604)
- siveco |
| |
| 6.
|
PRECED'EN//T1 ~tă (~ţi, ~te) Care precedă; premergător; anterior. /<fr. pr'ec'edent
Sursă
: NODEX
(348968)
- siveco |
| |
| 7.
|
PRECED'ENT2 ~e n. Fapt anterior care permite a înţelege un alt fapt. ◊ Fără ~ cum n-a mai fost; nemaivăzut; nemaipomenit. /<fr. pr'ec'edent
Sursă
: NODEX
(348969)
- siveco |
| |
|
|